Afla Detoate

Nu este usor sa ierti, insa doar asa se poate face liniste si pace in sufletul nostru…

“Numără-ți faptele bune în fiecare dimineață și umple-ți mintea cu gânduri pozitive. Acesta este secretul pentru a fi fericit și inspirat pe tot parcursul zilei.” – Voile Corine

“Esti suparat?” “N-am nimic”.

E fie un dialog al surzilor, fie unul al prefacutilor. Il aud pretutindeni in jur si eu insami i-am fost protagonista de nenumarate ori.

Nu stiu altii cum au invatat sa-si refuze dreptul la suparare. Eu am invatat sa ma prefac ca nu-mi pasa, crezand ca, daca mimez indiferenta, voi arata mai putin ridicola atunci cand cineva ma loveste, ma jigneste sau ma minte in fata. M-am scuturat adesea de praf ridicandu-ma de jos cu o sprinteneala prefacuta, desi ma durea fiecare bucata de trup, fiecare coltisor de suflet.

Mi-am strivit mana, mi-am zdrelit inima si-am zambit, spunand cu glas dulce ca nu ma doare deloc. Sau, cateodata, vazand ca nu am cum sa ma apar de rautatile lumii, am intors crestineste si obrazul celalalt, imaginandu-mi ca dincolo de gestul pios, chiar daca nedorit, va veni, totusi, si adevarata iertare si intelegere.

Astazi, incercand sa fac pace cu mine insami si cu toate lucrurile care mi-au tulburat linistea, invat mai intai sa imi recunosc supararile. Sa-mi marturisesc ca m-au durut tradarile, minciunile, ascunzisurile, nerecunostintele, indiferentele, incongruentele pe care, la vremea lor, m-am prefacut ca nu le vad. Sa imi dau voie sa plang pentru tot ce-am trecut sub tacere si sub o inventata nepasare.

CITESTE SI  Zece lucruri pe care ar trebui sa le schimbi la tine daca vrei sa duci o viata linistita!

Sa jelesc iubirile mele pierdute, sa zac de neputinta de a intelege lasitatea celui care iubeste si lasa, sa invoc zanele bune care sa alunge spiritele rele din tot ce-am construit si s-a daramat, sa blestem si sa strig Nu, acolo unde mi s-a parut ca nu pot fi altfel decat intr-atat de politicoasa, incat sa spun, obligatoriu, Da. Sa intorc spatele oamenilor mici pe care eu i-am crezut mari si sa nu-mi mai fie rusine de rusinea lor.

Probabil ca, mai tarziu, am sa reusesc si sa iert totul, cu adevarat, fiindca numai dincolo de iertare se face liniste si tihna in noi.

Pana atunci invat si accept mersul firesc al lucrurilor: ca sa poti sa ierti, trebuie sa-ti dai dreptul sa te superi. Asa ca sunt suparata si nu ma tratez. Las boala sa-si urmeze mersul, ca sa ma pot vindeca profund si durabil. Cine se mai supara odata cu mine?

De multe ori, ce facem este să intrăm în competiţie cu acea persoană, încercând să o distrugem, în orice fel ne e la îndemână. Fie judecăm persoana, fie o vorbim de rău, fie îi manipulăm pe cei din jur să fie de partea noastră. Multe persoane se simt bine să facă acest lucru, probabil o amintire a vremurilor când ne omoram unii pe alţii şi aveam bucurie făcând acest lucru.

CITESTE SI  Ne bagam singuri bete in roate si sa ne complicam viata! Cinci moduri care ne tin departe de liniste si fericire!

Ce creăm cu acest comportament al nostru? Ne distrugem pe noi, distrugem posibilităţi, ne distrugem corpul. La baza competiţiei se află minciuna cum că cineva este mai bun decât altcineva. Suntem toţi diferiţi şi alegerile noastre creează ce avem în viaţa noastră. Când competiţionăm, cumpărăm minciuna că suntem mai mult sau mai puţin decât celălalt. De cele mai multe ori ne judecăm a fi mai puţin şi încercăm să demonstrăm că suntem mai mult. Alegerea de a intra în competiţie este parte din ceea ce a creat lumea în care ne aflăm, conflictele care există în lume.

Când suntem în competiţie nu recunoaştem darul unic care suntem şi darul unic al celorlaţi. Ne micşorăm pe noi, micşorăm pe ceilalţi, omorâm posibilităţi de a crea mai mult şi de a contribui unii altora. Competiţia înseamnă că ne vedem separaţi de ceilalţi şi înseamnă că nu primim contribuţia celorlalţi. Un mod diferit de competiţie, care este de fapt modul care creează posibilităţi mai mari, este competiţia cu noi înşine. Noi suntem singurii cu care putem competiţiona cu adevărat. Noi ne putem depăşi pe noi în ceea ce alegem să fim, să creăm, să avem şi să generăm. Şi, la fel, noi suntem singurii care ne putem opri din a fi TOT ceea ce putem fi.